Toata adolescenta mea si tineretea au stat sub zodia stelei tale. M-ai fascinat mai intai cu >
La citirea romanului am ramas cu un mare gol in suflet, care mo rascolise atat de mult,incat, cateva zile, imi taiase apetitul. Intrebari stranii imi sunau in cap, precum: ce-i dragostea?, ce-i femeia?,ce-i rautatea?, care-i sensul vietii?, ce este cu aceasta era a ticalosilor si cu bezmeticii despre care vorbeai tu? incotro merge specia umana?
Am inteles de ce universul operei tale este asa ie intunecat, de ce toate personajele tale alearga dupa un ideal labirintic, esuand atat de lamentabil, deabia dupa moartea ta. Tu te-ai identificat cu eroii tai, parasind scena vietii la fel ca ei...
Ai vazut ca nimeni altul dincolo de obieste, starile confuze, ambiguitatea sufleteasca, crepuscularul, vagul, preluate probabil de la simbolisti. Tu ne-ai aratat ca dragostea nu-i eterna, biologicul din noi o destrama, ca viata este cel mai mare mister al creatiunii, ea nu e frumoasa, ci trebuie s-i infrumusetam noi, c[ moartea e o stare naturala pe care numai omul o face inspaimantatoare...
Ai fost o constiinta lucida cand ratiunea celorlalti adormise, dand dovad[ de un curaj civic nemasutat. Poate ca de aici ti s-a tras si moartea!
Opera ta e o mare lectie despre viata! Te-ai luptat cu bezmeticii si cu spiritele primare agresive care populau fauna acelor timpuri.
Nevrozele tale au fost benefice pentru opera!
Inchei citandu-l pe Eugen Simion: In secolul nostru s-a vazut ca biruitor nu iese un astfel de om liber, mandru si asteptat, ci bruta lasa, care, eliberata de orice morala, se selectioneaza rapid si se uneste cu alte brute impotriva orcaror veleitati de libertate si mandrie, omorand orice scanteie a spiritului si aruncand omul in perversiunea delatiunii, a coruptiei si fanatismului. Pe acesti oamenii in caracterizeaza simplu: Vaide capul lor!>
Scris in mai cand infloreau salcamii si cand tu ai intrat in eternitate!
Ion Ionescu
La citirea romanului
Am inteles de ce universul operei tale este asa ie intunecat, de ce toate personajele tale alearga dupa un ideal labirintic, esuand atat de lamentabil, deabia dupa moartea ta. Tu te-ai identificat cu eroii tai, parasind scena vietii la fel ca ei...
Ai vazut ca nimeni altul dincolo de obieste, starile confuze, ambiguitatea sufleteasca, crepuscularul, vagul, preluate probabil de la simbolisti. Tu ne-ai aratat ca dragostea nu-i eterna, biologicul din noi o destrama, ca viata este cel mai mare mister al creatiunii, ea nu e frumoasa, ci trebuie s-i infrumusetam noi, c[ moartea e o stare naturala pe care numai omul o face inspaimantatoare...
Ai fost o constiinta lucida cand ratiunea celorlalti adormise, dand dovad[ de un curaj civic nemasutat. Poate ca de aici ti s-a tras si moartea!
Opera ta e o mare lectie despre viata! Te-ai luptat cu bezmeticii si cu spiritele primare agresive care populau fauna acelor timpuri.
Nevrozele tale au fost benefice pentru opera!
Inchei citandu-l pe Eugen Simion: In secolul nostru s-a vazut ca biruitor nu iese un astfel de om liber, mandru si asteptat, ci bruta lasa, care, eliberata de orice morala, se selectioneaza rapid si se uneste cu alte brute impotriva orcaror veleitati de libertate si mandrie, omorand orice scanteie a spiritului si aruncand omul in perversiunea delatiunii, a coruptiei si fanatismului. Pe acesti oamenii in caracterizeaza simplu: Vaide capul lor!>
Scris in mai cand infloreau salcamii si cand tu ai intrat in eternitate!
Ion Ionescu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu