PE-AICI TRECEA INFERNUL

Pe-aici trecea infernul
si oamenii
in corul rugilor de seara,
de unde tasneau vdenii de urgie,
apocaliptice jivine veneau spre ei
din fundul de crater, fumegand,
si fugarindu-i ca pe niste pigmei...
Cine ascundea timpul de ei?
Din capisterele ceresti,
rasareau stele si luceferi pe la porti
si sambata treceau hotarul,
randuri intregi de vii si morti.
Doar heruvimii le tineau isonul
si masurau mersul clipei cu clepsidra timpului
care curgea spre judecata de apoi.
Un fel de spaima pura, voluptoasa,
cu care adunau resturile carnii,
ramasa pe madularele obosite de-atata timp,
spre glandulara lor desfatare...
Coruri intregi de morti cu sufletele spanzurate,
asteptau randul,
sa treaca prin Infern.

2009