ÎNĂUNTRUL EULUI

ÎNĂUNTRUL EULUI


înăuntrul eului suntem toţi,
avem sufletele mâzgălite
cu tot felul de desene indecente,
avem şi profeţi
care ne ghicesc viitorul,
şi
până vom ieşi din labirint,
gustăm deliciile de azur
de pe colinele din zare,
câteodată iubim pe furiş,
ca apolo în baia de aburi,
unde mâinile lui frământă aerul,
crezând că e iubita eterică,
şoaptele noastre se agaţă de beznă
şi în buncărul timpului
ne frământăm mintea cu tot felul de mizantropii,
nişte idei confuze
sub sacrul stindard al timpului
care dau năvală
şi se luptă
ca-n noaptea sfântului bartolomeu,
incendiind
simţurile.
sentimente naufragiate pe-o mare de corali.
cine e mai tare ca timpul ?
ne întrebăm şi noi aşa să ne aflam în treabă,
moarteaaaa !- strigă ieriniile,
cine e mai tare ca iubirea ?
tot moarteaaa !
cine e mai tare ca viaţa ?
coana moarte,
cine e stăpână pe ochii aceştia lacomi ?
doamna moarte în straie de sărbătoare !
cine e stăpân pe tot pământul ?
ruina şi moarteaaaa...
dar mai tare ca moartea ?
eul din noi care se eternizează
în sufletul unei pietre
şi trece din veac în veac
pe o cvadrigă către cerul senin şi etern
spre culmi atice dincolo de lumile noastre.

duminică, 13 iunie 2010