OVIDIU

Poet latin, ma-nchin ca la altar
Si-ngenunchez la bustul tau de zeu,
De ce ti-a dat pedeapsa Dumnezeu
Sa dormi ca un proscris in sol barbar?

Dau corbii prinsi in largi rotiri
Asteapta prada croncanind salbatec,
Tu singur sub barbarele priviri
Ramas-ai solitar ca un ostatic.

Stai linistit la Pontul Euxin,
Privind la Roma cum te-a parasit,
Cu harul tau, acest talent divin,
Iti canti durerea ce te-a urgisit.

Nici gloria, nici jalea si nici amarul timp
Nu te-au facut sa uiti pe imparat,
Ai stralucit ca zeul in Olimp,
La Tomis, unde el te-a exilat.

Ai inmfratit o Dacie barbara
Cu marea fala-a Romei triumfale
Si daca lui i-a fost dat ca sa moara,
Tu ai trait prin versurile tale!

Iubirea ne-mplinita, cantata printre lacrimi
Ti-a ridicat statuie la Pontul Euxin,
Simbol durerii mute si ne-ntrecutei patimi,
Se mai aude lira-ti cea plina de venin.

2007